unapezi
Va doresc sarbatori superbe, clipe de neuitat si mai presus de toate sa nu fiti singuri!
Totul e mai bine in doi!
Craciun Fericit si La Multi Ani!
unapezi
unapezi
Desi aceasta fotografie nu este facuta de mine, (ii apartine lui rusu senior) mi-a placut ideea…frumoasa si bestia.
o nunta perfecta
Ultima nunta a anului 2009 a fost importanta pentru mine din mai multe motive, mult prea multe ca sa ma apuc aici si acum sa le descriu pe toate…
Mai bine va povestesc despre miri!
Teofil si Andreea…
Doi tineri frumosi, facuti de Dumnezeu unul pentru celalalt, plini de pofta de viata, plini de o energie interna molipsitoare, la care nici eu nici colegii mei , cameramanul Ciprian sau atotprezentul nostru asistent Vlad nu au fost imuni…
Nunta a avut loc in localitatea Moldova Noua - da, ati ghicit cea de langa Moldova Veche si Pojejene 
- la exact o aruncatura de piatra de Dunare!
Am ajuns in Moldova Noua (a se citi Moooldova - asta stiu de la sora miresei - Daniela) sambata seara dupa un drum lung cu masina, si am aflat pe loc ca am ajuns numai bine pentru repetitia de la biserica… am uitat de oboseala si de muschii intepeniti si fuga fugutza la biserica, vroiam sa cunoastem mirii, sa vedem locurile, sa intelegem planul nuntii…
In aceeasi seara am rezolvat cu interviurile - voi publica pe site si pe youtube interviul presarat cu fotografii - si ne-am pus apoi la pastrare pentru ziua cea mare.
Duminica, atmosfera electrizanta, pregatiri, rubedenii, sute de oameni peste tot, am furat mireasa si am mers cu ea la coafor
Personal am fost uimit de calmul aparent al Andreei, eu intotdeauna sunt “in priza” inainte de fiecare nunta(desi nu eu ma casatoresc), drept ca in momentul in care incepe munca pentru mine, uit de orice altceva, griji, probleme, planuri, devin fotograful…
Am fugit apoi la mire, lasand mireasa pe mainile capabile ale coafezei si ale nashei…
Iar calm
Fuga acasa la mireasa la fotografiat pregatirile…aici prefer sa va arat decat sa va povestesc…
Starea civila
Sedinta foto pe malul Dunarii
Sedinta in interior la un semineu superb, intr-o casa superba, unde am fost primiti si tratati regeste - multumim inca odata foarte frumos, ne-am simtit de-ai casei, nu intrusi din Ardeal…
Fuga sus pe deal la o panorama care ne-a taiat rasuflarea…
Biserica!
Superba, totul perfect, atmosfera intretinuta de formatia CristoCentric
Restaurant, artificii, un tort urias de 77 kilograme facut de mama miresei (absolut incredibil de bun la gust!)
A fost o zi superba, perfecta, demna de ultima nunta a anului!
In incheiere as vrea sa transmit cateva cuvinte mirilor, si tuturor oamenilor pe care i-am cunoscut la Mooldova Noua:
Sunteti niste oameni formidabili, fiti mandri de ceea ce sunteti si sa nu va schimbati niciodata!
Va doresc “Casa de piatra” multi multi ani impreuna si sa fiti fericiti pentru restul vietii voastre Andreea si Teofil!
P.S. Si cum a zis si Daniela…stiti voi!
unapezi
am ajuns sa trecem pe langa sculpturile si operele de arta de pe langa noi fara sa le mai vedem…
renuntam la valorile noastre traditionale si importam valori de calitate indoielnica din exterior
o fi bine …o fi rau… presupun ca evolutia nu tine cont de bine si de rau…
unapezi
Am eu (inca una) o obsesie cu zidurile…..
unapezi
Va amintiti de Timisoara in aceasta perioada a anului 1989?
unapezi
Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste,
As fi doar o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.
Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încît să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu as fi nimic.
Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste,
nu mi-ar folosi la nimic.
Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,
nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr,
acopera totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufera totul cu lacrimi amare.
Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea eventual un sfârşit.
Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte;
dar când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.
Pe când eram doar un copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; dar pe cand m-am făcut om mare, am lepădat (aproape) tot ce era copilăresc.
Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
Acum, in final, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea;
dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
unapezi
Cateodata ma intreb ce culoare are cerul…si de ce!
unapezi
